Suprafata: Judetul este situat în partea de S-SE a României, în centrul Câmpiei Valahe. La fel ca un zid protector ce înconjoara o cetate, judetul se desfasoara în jurul Capitalei României, Bucuresti, fiind înconjurat la rândul sau de judetele vecine Prahova la nord, Dâmbovita la vest, Giurgiu la sud-vest, Calarasi la sud-est si Ialomita la est. Se întinde pe o suprafata de 1583 kmp, fiind cel mai mic judet al tarii. Pe teritoriul lui se afla 8 orase (Bragadiru, Buftea, Chitila, Magurele, Otopeni, Pantelimon, Popesti Leordeni si Voluntari), 31 comune si 91 sate. Resedinta judetului Ilfov se afla pe teritoriul municipiului Bucuresti.

Scurt istoric: Cele mai vechi urme de locuire descoperite în perimetrul actual al judetului Ilfov dateaza din Neolitic, prin vestigiile scoase la iveala în localitatile Cernica, Glina si Vidra. Cucerirea (101-102, 105-106) si apoi ocupatia romana (106-271/275) a Daciei, au influentat meleagurile ilfovene de azi, iar navalirile, ocupatiile temporare ale altor popoare din secolele III-VII au lasat urme in viata locuitorilor, fara însa sa-i disloce din locurile pe care le ocupau. În arealul satului Fundeni (Dobroiesti) s-au descoperit urme ale populatiei autohtone din secolul al VI-lea. În Evul Mediu, printre asezarile cu populatii stabile apare consemnat în hrisoavele vremii Snagovul, legat de Mânastirea Snagov, ctitorie din secolul al XIV-lea a Domnului Mircea cel Batrân. Primele referiri la existenta teritoriala a judetului Ilfov dateaza de la începutul secolului al XV- lea, fiind legate de râul Ilfov, de la care se pare ca judetul a preluat numele. Prima mentiune documentara, despre judet apare într-un hrisov din 23 martie 1482, emis la Gherghita de catre domnul Basarab cel Tânar, prin care domnitorul daruieste Mânastirii Snagov unele sate si munti si-i ofera unele privilegii (… '' Si iarasi oricâte sate are Sfânta Mânastire în judetul Elfov, iar ele sa se ia birul de la vecinii mânastirii…"). De atunci judetul a evoluat si s-a dezvoltat în limite variate, fiind (în ultimele decenii ale secolului al XX-lea) cel mai forfecat si mai ajustat judet al tarii. În toate formele administrative mai vechi, orasul Bucuresti, aflat în partea centrala a judetului Ilfov, era înglobat în teritoriul acestuia. La ultima modificare administrativa - teritoriala majora, din 17 februarie 1968, orasul Bucuresti a fost declarat municipiu si a devenit unitate de sine statatoare, cu rang de judet, evoluând în afara limitelor judetului Ilfov. Teritoriul actual al Ilfovului reprezinta o relicva a judetului de odinioara, cu radacini ancorate în secolul al XV-lea. De-a lungul timpului, si cu precadere în a doua jumatate a secolului XX, acesta a cunoscut cele mai mari amputari teritoriale, ajungând la suprafata de 1583 km2 (0,67% din suprafata tarii) în prezent, fata de 5176 km2 în 1937 si 8225 km2 în 1972 (cu 2 municipii, 2 orase, 125 de comune si 418 sate). La 23 ianuarie 1981, judetul era un sector de sine statator, denumit Sectorul Agricol Ilfov (avea un oras Buftea, 26 comune si 73 sate). În 1996 conform Legii 24 din 12 aprilie, denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuita cu Judetul Ilfov, iar în urma aplicarii Legii nr. 50 din 10 aprilie 1997 a fost trecut în categoria judetelor.

Relieful: Judetul este situat în exclusivitate în zona de câmpie, cu o altitudine între 50 si 120 m, apartinând (integral sau partial) subunitatilor Câmpiei Vlasiei (portiuni din câmpiile Snagovului, Movilitei, Câlnaului s.a, precum si Câmpia Bucurestiului în întregime) în cadrul careia se evidentiaza interfluviile largi (48 km), presarate cu crovuri, movile, vaiugi, lacuri.

Clima: Clima este temperat continentala cu nuanta excesiva, cu veri calduroase si secetoase si ierni friguroase, dominate de prezenta frecventa a maselor de aer rece continental din E, sau arctic din N si de vânturi puternice care viscolesc zapada. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului înregistreaza o usoara crestere de la N (10.5o C) la S (11o C). Temperatura maxima absoluta (40o C) a fost înregistrata la Snagov (20 august 1945), iar temperatura minima absoluta (-35o C), tot la Snagov (25 ianuarie 1942). Amplitudinea rezultata din cumularea valorilor extreme (75o C), precum si aceea a mediilor lunare ale temperaturii aerului (25o C) reflecta caracterul continentalismului accentuat al climatului judetului Ilfov. Cantitatea medie multianuala a precipitatiilor oscileaza în jurul valorii de 500 mm (la Branesti si Vidra). Regimul eolian se caracterizeaza prin predominarea vânturilor dinspre NE (21.6 %) si E (19.7 %) care bat cu viteze medii anuale de 2-2.5 m/s, cu maxime pe timpul iernii ce pot depasii 125 km/ora.

Reteaua hidrografica: Zona, în trecut, era acoperita de foarte cunoscutul Codru Vlasiei, devenit Câmpia Vlasiei, care este strabatuta acum de râurile Ialomita, Arges, Sabar si Dâmbovita. De asemenea exista si o serie de râuri mai mici care îsi au obârsia pe teritoriul judetului Ilfov (Pasarea, Mostistea, Ilfov, Câlnau, Cociovalistea, Slotea, Cocioc, Vlasia etc.). Reteaua hidrografica are o densitate de 0.2-0.3 km/km2, multe din râurile mici având un curs semipermanent, secând în timpul verilor secetoase. Lacurile naturale si antropice sunt concentrate, cu precadere în partea de N, de V, si de E a judetului. Cele mai importante lacuri sunt: Snagov (575 ha), Caldarusani (2,24 km2), Buftea (307 ha), Buciumeni (60 ha), Mogosoaia (92 ha), Pantelimon (313 ha), Cernica (360 ha). Suprafata ocupata de ape este de 5479 ha în 2001 fata de 6515 în anul 1996.

Resursele naturale: În subsolul judetului Ilfov resursele naturale sunt limitate, fiind depistate câteva zacaminte de titei si gaze naturale în special în localitatile Peris, Moara Vlasiei, Pasarea, Catelu, Bragadiru, Jilava. Exploatarile de nisip si balast se efectueaza în albiile râurilor mari, în special în lunca Arges - Sabar (la Bragadiru si Jilava).